LOST

Oricat de entuziasmati ati fi, nu este vorba despre serial....
Eu sunt pierdut, ma simt pierdut, nu inteleg nimic din ce se intampla, de ce se intampla, si ce ar trebui sa fac... Ma gandesc la milte treburi, ce a fost, ce as fi putut sa fac, e ar trebui sa fac...
Nu pot sa tin pasul, nu pot sa ma adaptez la evolutia evenimentelor, la valuri de pprobleme car au aparut brusc, nu pot sa gasesc rezolvarea, nu pot sa gasesc portita de scapare.
Nu pot nici macar sa imi pun ordine in propriile mele ganduri, nu pot sa uit trecutul, si nici nu pot sa trec mai departe. Nu pot sa ma consider normal.
M-am lasat purtat de vise o perioada, nu stiu daca a fost binesau nu, nu stiu daca visele de acuma sunt cele bune. Nu stiu daca ce fac acuma e bine. Acum cativa ani, haosul de acum era un mod de viata relaxant, sentimentele erau ceva inutil, fara rost si nu le vedeam logica, insa azi, intors la acel haos existent inaintea visurilor si a sperantelor, este inert, si-a pierdut acel aspect care imi trezea interesul, respingerea sentimentelor este o dilema, nu un mod de viata care sa imi permita sa accept realitatea singuratatii, da... singuratate....
Ori cate relatii trecatoare ar exista, atata tim cat nu exista sentimente, tot singur sunt, o singuratate populata de multimea trecatoare a cuceririlor din dorinta de a arata unui colectiv de "prieteni" ca defapt esti cel mai fericit dintre ei. O masca a fericirii si a multumirii fata de sine, care ascunde suferinta si durerea din iadul singuratatii.
O singura scapare, un vis, o dorinta timida, ascunsa in cel mai intunecat si indepartat colt al unei minti suta la suta rationala si rece, acel sentiment care este opusul absolut al unui mod de viata existent si urmat cu fanatism timp de 23 de ani.
Acest vis a fost suficient pentru a schimba tot ceea ce am facut vre-o data, dar tot acest vis m-a impins iarasi in focurile tartarului sentimental, unde un demon, nu distrus, ci infrant, si-a refacut fortele, asteptand momentul prielnic pentru a reposeda persoana care a fost dependent de el atat timp. Chiar ini acest moment il simt cum isi intinde mainile pentru a imi ingenunchia dinnou sufletul, pentru a nu ii mai da drumul nici o data...
Demonul e aproape, mai aproape decat as fi vrut vre-o data, singuratatea ma invaluie dinnou, insa de data asta nu va mai fi nic un inger care sa ma salveze, care sa ma scoata din infern....
Sunt pierdut.............